Solemnitatea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul

           Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul 

24 iunie (calendarul latin)
24 iunie (calendarul bizantin

       Ioan, numit "Botezătorul", este fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, amândoi din neamul preoţesc al poporului ales. Ştim din cuvintele îngerului Gabriel că Ioan (al cărui nume înseamnă "Dumnezeu se îndură, este milostiv") este un dar al rugăciunilor părinţilor săi înaintaţi în vârstă. Prevestit deja de Sfânta Scriptură drept precursor al lui Mesia, Ioan întruchipează caracterul energic al lui Ilie. Misiunea sa este asemenea, "în duh şi în tărie", ca misiunea profetului Ilie, fiind trimis să pregătească "un popor desăvârşit" pentru venirea lui Mesia. Chiar înaintea de a se naşte, remarcă prezenţa lui Isus "tresărind de bucurie" în sânul mamei, cu prilejul vizitei Mariei la vara sa Elisabeta.

Trimis de Dumnezeu "să facă drepte căile Domnului", este sanctificat de harul divin mai înainte ca ochii săi să se fi deschis la lumina soarelui. Elisabeta, "plină de Duh Sfânt", îi spune Mariei: "Iată, abia a ajuns glasul tău la urechile mele şi copilul a tresărit de bucurie în sânul meu".

      După cronologia indicată de îngerul Gabriel ("acesta este a şasea lună pentru Elisabeta"), naşterea Înainte Mergătorului a fost fixată de Biserică la trei luni după Buna Vestire şi la şase luni înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului. Sărbătoarea naşterii lui Ioan Botezătorul, afară de sărbătorile naşterii lui Isus şi a Mariei, este singura festivitate liturgică pe care Biserica o dedică naşterii unui sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul este primul sfânt cinstit de întreaga Biserică cu o sărbătoare liturgică specială, încă din cele mai vechi timpuri. Sfântul Augustin relatează că Sfântul Ioan Botezătorul era cinstit de Biserica din Africa la 24 iunie.

      La fel de veche este şi celebrarea ajunului sărbătorii, celebrare nereţinută de noul calendar. Se poate constata marele interes pe care în toate timpurile l-a trăit austerul profet, atât de preţuit de însuşi Cristos, care l-a numit "cel mai mare dintre cei născuţi din femeie".

În istoria răscumpărării, Ioan Botezătorul este între personalităţile unice: este ultimul profet şi primul apostol, întrucât înainte şi după venirea lui Mesia a dat mărturie despre el. "Este mai mult decât un profet - spune însuşi Isus. El este acela despre care stă scris: iată, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, pentru a pregăti calea înaintea ta".

     Biciuind cu asprime ipocrizia şi depravarea, plăteşte cu moarte de martir hotărârea de a apăra moralitatea, fără să cedeze nici chiar în faţa ameninţării cu moartea. La 29 august Biserica aminteşte printr-o altă sărbătoare sfârşitul de martir al lui Ioan Botezătorul, prototip al sihastrului şi al misionarului.

     La unele popoare se obişnuieşte ca numele Ioan Botezătorul să fie folosit drept prenume cu amândoi termeni: în franceză Jean-Baptiste; în italiană Giovanni Battista. Mulţi sfinţi şi multe personalităţi au acest prenume. În limba română există un prenume feminin: Sânziana, Sânzioana, Sânzeana, Sâmziana. El se referă nu la persoana lui Ioan Botezătorul, ci la sărbătoarea de la 24 iunie, numită Sânziene, şi legată de multe obiceiuri populare ce se pare că provin din timpuri foarte vechi, precreştine, amintind de ceremonii de la sărbătorile zeiţei Diana, devenită la daco-romani Zâna. O amintire a numelui Botezătorului, în franceză Baptiste, ar fi numirea obiceiului atât de utilizat: batista, deoarece primul fabricant al acestei ţesături a fost un oarecare Baptiste, care trăia la Cambrai în secolul al XIII-lea. În afară de orice considerente lingvistice, chipul lui Ioan Botezătorul, în sufletul fiecărui creştin, este nedespărţit de credinţa faţă de Cristos, amintindu-i că nu trebuie să fie trestie ce se clatină.

                                      Biserica Sfânta Ana din Oțeleni

 Prezentare

          Sat în centru comunal din actualul județ Iaşi, situat pe dealurile din stânga Siretului, la 25 km depărtare spre nord-est de oraşul Roman şi la aceeaşi distanţă de orăşelul Târgu Frumos. Aşezarea este foarte veche, fiind pomenită de un document de la Moise Movilă, din 28 noiembrie 1630.

      Catolicii din Oţeleni sunt proveniţi din refugiaţii satelor Adjudeni şi Tămăşeni, din vremurile războaielor şi năvălirilor ce au avut loc în Moldova în jurul anului 1682. Ei au trecut în pădurile de peste Siret şi, din urmaşii acestor băjenari, s-au format satele din stânga Siretului.

        Satul este amintit în relaţiile catolice din anul 1801, împreună cu Buhonca, Boghicea, Maxineşti (care actualmente nu mai există) şi altele, fiind cea mai mică aşezare dintre acestea, dar ulterior ea a polarizat în jurul ei pe cei mai mulţi din catolicii satelor vecine.În anul 1801, Ozzellen, cum i se spunea atunci, avea şapte familii cu 37 de suflete. Cea mai populată aşezare era atunci Maxineşti cu 29 de familii şi 86 de suflete. În anul 1850, Ozzellen avea deja şi biserică. Este centru parohial din anul 1852. În anul 1871 s-a făcut la Oţeleni biserică din piatră şi cărămidă. În anul 1897 se notează că biserica din Oţeleni este în curs de refacere. În acest an număra 235 de familii cu 957 de suflete. În anul 1943 avea 412 familii cu 1768 de suflete.

       Datorită creşterii rapide a numărului catolicilor din Oţeleni, în anul 1948, sub conducerea Preacucerniciei sale pr. Carol Söhn, de pie memorie, se încep lucrările la biserica actuală care s-a construit cu mari greutăţi.

Majoritatea cheltuielilor au fost suportate de credincioşii din Oţeleni care au renunţat şi la strictul necesar, familiile lor având un singur gând: să-şi vadă biserica terminată. Jertfele şi dorinţa nu le-a fost zadarnică căci muncind zi de zi şi an de an, şi-au văzut visul împlinit. Lucrările s-au început în anul 1947 şi s-au terminat cu ajutorul bunului Dumnezeu în anul 1991. 

           Astăzi Oţeleniul are o biserică monumentală, frumoasă şi bine îngrijită, un lăcaş demn, în care oricine intră, nu are alt gând decât să-l preamărească pe Dumnezeu şi să se înalţe sufleteşte, prin rugăciunile lor.

           Biserica are 44 m lungime, 18 m lăţime şi 16 m înălţime. Parohia Oţeleni are în prezent 710 de familii cu 2950 de suflete. Dumnezeu să răsplătească pe toţi cei care s-au jertfit prin muncă şi contribuţia lor la înălţarea acestei frumoase biserici care predomină comuna Oţeleni.

Biserica Romano-Catolică Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul Botoșani

Prezentare

    Oraşul Botoşani, situat în nordul Moldovei, este unul din vechile târguri, fiind amintit ca "târg domnesc" în sec. al XV-lea, aşezat pe un drum comercial foarte umblat, "şleaul Botoşanilor". Aşezarea îşi măreşte activitatea şi importanţa pe timpul domnitorului Petru Rareş.

Primaînsemnare despre existenţa catolicilor în Botoşani o găsim în matricola veche a parohiei Horleşti, unde se consemnează administrarea unui botez la 8 decembrie 1781 în "Butuszan". La 14 noiembrie 1784 se mai înregistrează un botez în aceeaşi matricolă şi apoi ambele sunt tăiate cu cerneală, menţionându-se înfiinţarea parohiei Botoşani. Era în anul 1784.

După unele documente existente în arhiva Episcopiei de Iaşi, un oarecare preot al polonezilor catolici din Botoşani, numit simplu "Cajetanus", ar fi voit să facă biserică, dar nu a fost ajutat.

Dintr-o scrisoare a episcopului Paul Sardi de la Iaşi, scrisă la 7 februarie 1846, re-iese că la Botoşani se construia biserică catolică şi răuvoitorii încercau să împiedice construcţia, fapt ce l-a determinat pe episcopul Sardi să vină la Botoşani; cu această ocazie a făcut slujbă arhierească şi procesiune. Este vorba de construcţia primei biserici din Botoşani. După cum spune tradiţia locală, până atunci comunitatea s-a folosit de o capelă care se afla în vechiul cimitir catolic din oraş. Parohia a fost redeschisă în anul 1843, după cum reiese dintr-o însemnare aflată în Schematismul din 1850. Pentru construcţia bisericii s-au făcut colecte în multe localităţi, chiar şi peste hotare. Un ajutor substanţial s-a primit de la împăratul Austriei, Francisc I, la cererea parohului misionar din Botoşani, Johan Darnseiffer.

Agentul diplomatic al curţii imperiale, Eisenbach, a raportat Cancelarului Austriei faptul că această biserică a început să fie construită în anul 1845, iar în ziua de 3 noiembrie 1847 a avut loc sfinţirea ei de către episcopul Paul Sardi împreună cu alţi doi preoţi din Iaşi şi cu un preot armeano-catolic din Suceava. A fost o adevărată sărbătoare, biserica fiind arhiplină.

Noua parohie astfel înfiinţată avea o extindere teritorială foarte mare: Botoşani, Rădeni, Flămânzi, Dărăbani, Herţa, Suliţa, Baia, Dorohoi, Mihăileni, Fălticeni, Liteni. În toate aceste localităţi erau 611 credincioşi, din care în Botoşani erau 285, iar în Fălticeni 100.

În anul 1874 a rămas numai cu Mihăileni. După anul 1872 populaţia catolică din Botoşani creşte cu personalul tehnic şi administrativ de la C.F.R., venit din Austria pentru a construi gara. Biserica a devenit neîncăpătoare, astfel că muncitorii, care au construit gara, au mărit vechea biserică, adăugând două nave laterale şi întreaga biserică a fost adaptată stilului gotic, aşa cum este şi astăzi.

După sosirea misiunii preoţilor iezuiţi în Moldova, Parohia Botoşani a fost administrată de dânşii. În anul 1901 erau 600 de credincioşi. După repatrierea lor în Germania după anul 1940, în Botoşani au rămas puţini, însă numărul lor a crescut mai târziu prin catolicii atraşi aici de obiectivele industriale. Dimensiunile bisericii sunt: 25 m lungime şi 10 m lăţime.

Hramul comunităţii este la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Actualmente în Parohia Botoşani sunt 262 de familii cu 693 de credincioşi, din care 28 de familii respectiv 68 de credincioşi sunt în oraşul Dorohoi, filiala parohiei Botoşani, situată la 35 km. spre nord.

În anul 1992 au fost 12 botezuri, nouă căsătorii şi 12 înmormântări.

Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Biserica Romano-Catolică Sfânta Tereza a Pruncului Isus Iași

      Prezentare

      Părăsind zona Podului Roșu și îndreptându-vă spre Nicolina, pasarela, de la înălțimea la care vă ridică, vă dă plăcuta posibilitate să contemplați deocamdată de la distanță un edificiu pe cât de nou, pe atât de modern și interesant care atrage atenția prin forma lui de corabie, cu turnul ce străjuiește ca un voinic, înalt și zvelt peste capetele plecate ale blocurilor.Curiozitatea nemăsurată, ca şi largul șoselei Nicolina pe care urcați, deja vă apropie de minunatul sanctuar închinat sfintei Tereza a Pruncului Isus, o tânără franceză de la sfârșitul secolului trecut 

(+ 1897).

     Gândită și proiectată în stil modern, biserica "Sfânta Tereza" invită să te ridici din noroiul străzii, să ieși din banalul cotidianului, să urci în "corabia lui Noe", care, fără a se separa de lume, este deasupra ei și te poartă spre Dumnezeu.

    Parohia cuprinde aproximativ 900 de familii cu cca 3000 de credincioși, în cea mai mare parte tineri. Credincioșii Parohiei "Sfânta Tereza" sunt constituiţi pe grupe de cateheză pentru adulţi, pentru tineri, pentru adolescenți, preadolescenți şi copii. 

Este în curs de înființare Acțiunea Catolică pentru adulţi, tineri şi copii. Un lucru demn de amintit este aportul pe care îl dau ministrantele în amenajarea şi curăţenia bisericii. Anul acesta au fost pentru întâia Împărtăşanie 90 de copii, iar anul viitor va fi conferirea sfântului Mir.

      Pe teritoriul parohiei nou constituite își desfășoară activitatea trei congregații: Surorile Sfintei Fecioare Maria de Sion, Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe, Surorile Providenței, lucrând fiecare conform carismei lor. Parohia numără aproximativ 500 de tineri. Dintre fete o călugăriţă este la Benedictinele "Sacro Volto di Gesu" - Italia, şi alta este aspirantă la "Providenţa Divină" - Italia; dintre băieţi trei sunt seminarişti la Seminarul din Iaşi, cinci la Seminarul mic din Bacău, doi la Oneşti, patru la Congregaţia "Don Orione" din Italia.

      La subsolul bisericii ființează de un an o bibliotecă parohială care stă la dispoziția tuturor oferind cărți atât de spiritualitate cât şi de cultură. De asemenea, există şi un punct sanitar care încearcă să vină, prin slujirea oferită de Surorile Sfintei Fecioare Maria de Sion şi colaborarea unor persoane medicale, în ajutorul credincioşilor. O mică librărie este la fel de bine venită tuturor celor care doresc cărţi sau obiecte religioase.

     În cadrul parohiei funcționează și Școala de Cântăreți Bisericești "Sfânta Cecilia" care pregătește pe viitorii dascăli. Sunt deja cinci elevi în anul II şi sperăm tot atâția în anul I.În interiorul bisericii, actualmente sunt în stadiu de finalizare lucrările de pardoseală. Noua casă parohială situată în dreapta bisericii este încă în construcție. Nutrim speranța că anul viitor va putea fi locuită.

      Construcția bisericii a început în 1992 la inițiativa episcopului Petru Gherghel care a observat lipsa unui lăcaș de cult în această zonă a Iași-ului, populată în majoritate de muncitori veniți din satele vecine. Forma terenului a fost aceea care a sugerat d-lui arhitect Hereş forma de corabie a bisericii croită pe un pătrat.

În 1994 s-a celebrat prima Liturghie, iar peste un an la 1 octombrie, cu ocazia hramului bisericii, episcopul a numit un paroh în persoana părintelui Sescu Petru și ca vicari pe 

Sociu Romică și Ilieş Marius-Petrică.

         

          

test competente digitale 2

”De la spiritul de grup la spiritul de turmă”

                

            Tragediile care au avut loc în numeroase stadioane ca de 

exemplu: Ibrox, Bradford, Heysel sau Hillsborough au avut un 

impact puternic asupra culturii și civilizației britanice.Spun acest 

lucru deoarece aceste dezastre au avut urmări grave și dureroase atât pentru oamenii de diferite vârste uciși sau răniți precum și familiile lor.De asemenea aceste manifestații au făcut să împiedice civilizația umană de a mai participa viziona în direct dintr-un stadion un meci de fotbal corect,decent și fără urmări grave.

             Jocurile de fotbal care sunt menite să unească civilizația în a-și susține echipa într-un mod decent și plăcut au devenit în schimb un substitut pentru război, după cum reiese din dezastrele din stadioanele precizate mai sus,un mod greșit de a lupta pentru echipa sa preferată.

             În cazul dezastrului de la stadionul din Ibrox, care a avut loc la 2 ianuarie 1971,la scara 13, în cadrul meciului dintre celți și scotlandezi din cauza comportamentului inuman al suporterilor au murit 66 de oameni, iar 100 de oameni răniți fiind călcați în picioare, vorbind la sens propriu încercând să-și salveze viața.

Scara 13, locul dezastrului de la Ilbrox

Barele de protecție s-au rupt
în urma manifestației suporterilor

           
     URMĂRI:

       În Scoția, niciun stadion nu avea nevoie de certificare de 

siguranță. Asa până la tragedia de pe Ibrox.

        Comisia Wheatley, care a anchetat cazul, nu a ajuns la o 

concluzie privind cauzele, dar a emis Actul privind Securitatea   

pe Stadioane (1975), care includea reguli severe în ceea ce 

privește fluxul fanilor în interiorul unei arene.

        Interiorul stadionului a fost reproiectat după  modelul 

Westfalenstadion, al lui Borussia Dortmund.

         

         Pe 11 mai, la meciul cu Lincoln City, la finalul căruia 

Bradford ar fi trebuit să sărbătorească câștigarea diviziei, un foc a 

izbucnit pe terasele de lemn vechi de mai bine de 20 de ani.

         Chiar dacă arbitrul a oprit meciul și poliția  a încercat să 

evacueza spectatorii, focul s-a extins rapid și mulți au fost prinși în 

infernul de foc și fum toxic.

        

          Cauza incendiului gigant a fost o banală ţigară. Gradenele   

din lemn, dar mai ales deşeurile acumulate sub ele au furnizat 

combustibilul ideal pentru propagarea flăcărilor.În urma acestui 

dezastru au murit 56 de oameni și peste 450 au avut nevoie de 

îngrijiri medicale.

       

          Urmări:

        Din 1985 a fost interzisă montarea gradenelor de lemn pe 

sdioanele din Marea Britanie.

        

         Două luni mai târziu, pe stadionul lui Leeds a fost reeditată 

finala CM 1966 dintre Anglia şi RFG, cu toate vedetele la start 

(englezii au câştigat cu 6-4). 

        

        Sute de acţiuni caritabile şi de strângeri de fonduri au fost 

organizate peste tot în Anglia.În total au fost strânse peste 3,5  

milioane de lire sterline, iar Valley Parade a fost renovat şi 

redeschis în vara lui 1986. Acum, stadionul lui Bradford este o 

arenă modernă. Are 25.000 de locuri, toate pe scaune de plastic 

ignifug de ultimă generaţie. 

                         

         Stadionul Heysel era unul foarte vechi și foarte depășit, 

cu mari părți în ruină.Însă oficialii au decis să se joace aici finala 

CCE și 60.000 de oameni s-au înghesuit pe arenă.Aceștia au 

încercat să se refugieze, dar din nefericire zidul din spatele lor a 

cedat și 39 de italieni și-au pierdut viața.

          Apoi fanii echipei Juventus s-au revoltat și au început să 

arunce cu pietre și sticle în poliție.Meciul nu s-a amânat și s-a 

jucat în acest peisaj macabru.

          

Oameni încercând să-și salveze viața în dezastrul de la Heysel

     Urmări:

     Echipele englezești au fost suspendate 5 ani din cupele 

europene, 6 în cazul lui Liverpool.

      

     La 20 de ani de la eveniment, Juventus si Liverpool s-au 

întâlnit în Uefa Champions League, iar fanii britanici au realizat o 

coregrafie fantastica, in care era scris cuvantul “AMICIZIA” 

(Prietenie), majoritatea fanilor italieni salutând această inițiativă, 

în timp ce alții încă nu erau împăcați cu gândul acelui dezastru, 

fluierând în acel moment.

      Pe data de 15 aprilie 1989, la Hillsborough, în cadrul  

semifinalei Cupei Angliei dintre Liverpool si Nottingham Forrest, 

au murit 96 de oameni iar alți 764 au fost răniți, dintre care peste 

300 au avut nevoie de spitalizare.

       Urmări:

          Toate echipele din Anglia au fost obligate să își doteze 

stadionul cu locuri cu scaune.

          Între anii 1991 și 1997 s-au investit circa 500 de milioane de 

lire pentru renovarea arenelor britanice.

          Biletele la meciuri s-au vândut exclusiv pe baza unui act de 

identitate.

         A crescut numărul obligatoriu de bodyguards la fiecare meci.

          

         Echipa Liverpool nu mai joacă pe data de 15 aprilie.

        În urma analizei acestor cazuri am dedus faptul că rolul 

jurnalistului în aceste manifestații este de a furniza informații 

corecte oamenilor, cu obiectivitate și responsabilitate.

         Ceea ce putem noi învăța din aceste cazuri reale este  

faptul de a ne susține echipele preferate în cadrul unui meci fără 

violență sau comportament necivilizat pentru a nu avea urmări de 

felul celor prezentate mai sus.